„Sergiu Celibidache era considerat un student cu aptitudini speciale în țara sa natală, România, astfel că nu a fost chemat de la Berlin pentru a lupta în război. Acestuia i s-a permis continuarea studiilor la Berlin pe durata celui de-al Doilea Război Mondial. Cum profesorii au fost nevoiți să-și părăsească posturile din cauza războiului, Sergiu Celibidache a predat chiar propriilor…
Da-mi voie sa iti reamintesc de lucrurile stiute doar de tine. Nici macar eu, cea care scrie acest articol, nu am habar care ar fi acelea. Tot ce stiu este ca este util sa primim cate o notificare de acest gen din cand in cand. Intr-un fel aplici fereastra lui Johari la propria minte. Grea misiune… poate cea mai complexa,…
Fără îndoială până și cea mai mică inimă din lume merită ascultată, căci nu-i sunet mai viu decât ticăitul inconfundabil al acesteia! Poate ai auzit menționându-se de opera lui Mathias Malzieu. Ei bine, acest artist francez a îndrăznit să asemuiască inima cu un mecanism încredințat timpului… al cărui „fiecare bătaie este un mic miracol. Este o operă de artă fragilă”…
Fericirea se savurează zilnic Punct Continuarea: în diferite arome, variate cantități, la orice secundă, cu garanția stării de bine. Totul, ca să ne perturbe grijile și neplăcerile adunate în timp, inconștient și delăsător. Aroma pe care n-ai cum să o uiți este aceea a faptelor de bine, coapte pe tot parcursul anului, nu doar în prag de Crăciun cu parfum…
Și dacă ne-am peocupa mai mult și cu acele lucruri care ne fac plăcere…oare cum ar fi? De mult prea multe ori o lăsăm pe seama lui „altă dată, când o să am timp” fără să conștientizăm că acest „altă dată” se lasă așteptat mai ceva ca mireasa la altar. Mie cel puțin mi se întâmplă. Diferența e că mireasa…
Când eram mai mică locuiam într-o casă cu o grădină mare. În nopțile de vară, când mă întorceam de la joacă toată prăfuită, mai zăboveam câteva minute pe afară… să îmi antrenez mușchii gâtului să reziste să îmi susțină privirea spre cer. Ba chiar aveam un loc anume, dincolo de pătura înmiresmată de regina-nopții, departe de susurul clipocit al apei…
Limitele, atât cât le cunosc nu’s lucru de șagă. Parcă existența și puterea lor sunt deja gravate în centrul ce control al omului ~ cu nume de cod: mintea. Îți spun cu mâna pe inimă, ale mele mi-au dat ceva de furcă. Aveam perioade când mă învinețeam la cât de des mă loveam de ele. Sau vedeam pe cer cum…
Iată un serial pe care îl urmăresc cu plăcere când caut o scurtă porție de râs. Nici nu am început bine sezonul 1 că dau să văd o situație care mă pune pe gânduri. — Pe scurt, Phoebe…un personaj pe care îl ador pentru curajul cu care își trăiește convingerile … intră în cafeneaua unde se întâlnește de obicei cu…
— „Tataie, eu nu sunt așa școlit ca tine… nu știu la ce te referi. Am trăit multe la viața mea…cu bune, și mai puțin bune. Ce să-i faci? Așa-i viața…schimbătoare ca liniștea apei sub mângâierea vântului!” spunea bătrânul cu ochii cristalini și părul cernit mult prea devreme. — „Eu cred că dumneata ai habar de mult mai multe decât…
Vara aceasta am cunoscut-o pe Sarah, o englezoaică înaltă, cu un accent liniștitor și cu o voce plăcută (ea de meserie fiind cântăreață). S-a întâmplat să ne aflăm la aceeași masă, la ora prânzului. Am vorbit fugitiv despre cum ajuns aici și cum s-a gândit fiecare să-ți petreacă timpul, astfel încât să profite cât mai mult de colțul de rai…