Vorbind cu Sarah

Vara aceasta am cunoscut-o pe Sarah, o englezoaică înaltă, cu un accent liniștitor și cu o voce plăcută (ea de meserie fiind cântăreață). S-a întâmplat să ne aflăm la aceeași masă, la ora prânzului. Am vorbit fugitiv despre cum ajuns aici și cum s-a gândit fiecare să-ți petreacă timpul, astfel încât să profite cât mai mult de colțul de rai unde poposisem.

Cu toții bănuimihai-surdu-374484esc că am avut conversații cu adevărat reușite de-alungul vieții. Ei bine, ce anume crezi că a fost așa de special vorbind cu Sarah? Ți-aș spune calitatea discuției avute, dar nu aș fi complet sinceră.

Mai degrabă a fost bucuria de la finalul întâlnirii noastre când mi-am zis „ce mă bucur că am decis să iau prânzul astăzi aici”.

Sursa Foto @mihaisurdu pe Unsplash

Sarah mi-a povestit de oameni minunați care-i sunt prieteni și care au reprezentat pentru ea adevărate lecții de cum poți să trăiești dincolo de orice greutăți. Nu…. nu mi-a vorbit despre autoarea romanului Harry Potter, care a fost salvată de o viață grea tocmai de cartea al cărui personaj este cunoscut pe multe continente. Și nici despre ce a citit din biografia vreunui actor care a avut succes în ciuda greutăților, asemeni lui Charlie Chaplin.

Din ce îmi aduc aminte, prietena ei ajunsese într-un punct în viață în care ai fi zis că-i mare ghinionistă. Nimic nu mergea cum trebuie. Pierduse job și casă și poate chiar și multe resurse de a spera la mai bine. Și într-o zi, i-a scris un mesaj lui Sarah. Scurt și simplu îi spunea ce a hotărât să facă pe mai departe.

A primit încurajare din partea prietenei ei, căci altfel mare lucru nu prea putea face….și și-a văzut de lungul nasului (pardon…de obiectiv). Sarah mi-a spus cu o bucurie în privire că, în clipa în care prietena ei s-a decis cum vrea să-și trăiască mai frumos viața, multe lucruri au început să-și intre pe un făgaș îmbucurător.

ander-burdain-180587

Sursa Foto: @anderburdain pe Unsplash

Nu i-a fost ușor, ținând cont de situația dificilă în care se afla…și sinceră să fiu nu mai țin minte exact cu ce se ocupa. Ce-mi aduc aminte, e ceea ce a simțit Sarah primind mesaje de la prietena ei. Mi-a spus că se vedea în scris dorința ei de a reuși de data aceasta, mai apoi pasiunea pe care o cultiva prin ceea ce învăța mai nou să facă…și în cele din urmă the sparkle (căci nu aș știi cum să traduc mai bine) când i-a scris că a reușit.

Ei acest „sparkle” eu îl percep ca senzația aceea când îmi propun să fac ceva…poate mai dificil, poate ceva ce nu am mai încercat și simt că-i realizabil. Ai să râzi, dar atunci mă uit la degetele mele și îmi dau seama că realizabilul ajunge până în vârful degetelor, fără să se piardă în vreun fel. Și o fac. Și reușesc, după puterile mele. Și atunci sunt fericită. Cred că așa s-a întâmplat și cu prietena lui Sarah. Cred că așa ni se poate întâmpla tuturor, mai des, mai cu încredere.

*Sursa Imagine Reprezentativă Notă mulțumesc: @jessicabristow pe Unsplash