Timp si baghete magice

admin84 CommentsBusiness Coaching, Life Coaching

Când îmi iau notițele pe care le consider utile în coaching mă gândesc cum aș reacționa eu, ca și client la primirea lor. Le iau ca pe o temă nouă din procesul meu continuu de învățare.

Deunăzi am dat peste următoarea întrebare: „Și dacă prin puterea unei baghete magice, ai câștiga cu 20% mai mult timp… crezi că ți-ar fi de un real folos?”

Tot meditând la bonusul acela de timp (și la ce aș face cu el) îmi trece brusc prin minte imaginea mea de prin clasa a 3a. Țin minte că într-o scurtă vacanță am avut de rezolvat în jur de 50 de probleme la matematică.

Ca orice copil mi-a plăcut să-mi petrec vacanțele în râset, joc și fantezie, așa că ultimele zile din vacanță s-au transformat într-un maraton de calcule și litere.

Încă țin minte sentimentul acela „că pot” să le termin în timpul care mi-a mai rămas. Venea din acel „vreau” asumat, nicidecum din obligație.

Era mama cea care mă încuraja să mă așez la birou să-mi fac temele, însă eu eram cea care lucra temeinic asupra lor. Aveam un ritm anume: lucram pe cât de mult posibil cu lumina solară, fără să forțez prea mult nota la lumina lămpii de birou. Mâncam bine, făceam pauze după un număr de exerciții rezolvate – asta mai mult ca să nu mă doară mâna – și mă țineam de treabă.

Doamna învățătoare ne-a învățat să avem scris îngrijit, caiete ordonate și curate, și tehnică de așezare în pagină. Să-ți mai spun că am avut o bună perioadă în care mai înainte de toate scriam întâi enunțul problemei și abia apoi treceam la calculul efectiv?

Da… unele lucruri sunt mâncătoare de timp, însă unele dintre ele ne ajută să identificăm mult mai clar datele și să lucrăm eficient cu ele. Așa mi se întâmpla mie când scriam enunțul, înțelegeam exact ce metodă am de aplicat. Până la terminarea enunțului, aveam clară schema de ansamblu a rezolvării.

Când nu pricepeam întru totul ce am de făcut estimam spațiul de care aș avea nevoie și treceam mai departe. La final reveneam asupra impasului căutând exemple în caietul de clasă ori apelând la ajutorul binevoitor al mamei.

Uite așa duminică după amiază, în ultima zi de vacanță, aveam timp și de altceva în afară de teme.

Am trecut prin multe și variate maratoane de atunci fără baghete magice. Cred că în momentul în care îmi acord timp, propunându-mi să termin ceea ce încep, întreg procesul devine cât se poate de realizabil. Pentru că vreau.

Probabil că dacă în vacanța din clasa a 3a aș fi avut o baghetă magică care să-mi ofere timp în plus, m-aș mai fi jucat…doar eram copil. Azi vreau să cred că aș folosi timpul respectiv mult mai inteligent.

Dar apoi, de unde atâtea baghete magice? Mai bine lucrez cu resursa de timp pe care o am la dispoziție, având grijă de sănătatea mea și fiind mulțumită de efortul depus.

Cum timpul și spațiul sunt noțiuni inventate de oameni se poate lua în calcul și puțină magie. Astfel, oamenii care se dezvoltă, pot avea capacitatea minții de a dilata sau contracta aceste concepte, în funcție de anumite cauze și condiții.

**Foto Credit: Pursuit of magic de  Karly Santiago
Clepsidra cu nisip de Nathan Dumlao
Start la alergare de Justyn Warner