Pur si simplu cred ca…

Ce justifica lucrurile la care aspiri de-a lungul vietii? Ce justifica intalnirile pe care le ai? Lectiile pe care le inveti sau poate chiar motivul pentru care te trezesti dimineata?

Eu nu cred ca e vorba de lucruri marete pe care nici macar tu nu crezi ca le vei obtine. Si cu siguranta nu banii sunt motivatia. Nu erau acum mii de ani pe cand omul zburda mai mult pe campii verzi, si deloc pe strazi de beton ca astazi.

Cum se face ca regulile existentei s-au schimbat atat de radical intre timp? Da, sunt perfect de acord cu notiunile evolutive, cu aparitia unor nevoi si a unor situatii de imbunatatire a traiului, insa nimic din acestea nu justifica sa uitam de propria persoana.

Si fie ca vrei sa recunosti sau nu se intampla, din pacate mult prea des pentru a schimba ceva printr-o postare online. Cercetatorii sociologici sunt de parere ca totul este un cumul al modului cum facem fata diferitelor momente din viata, ca spre exemplu dimineata unora aflati in punctul culminant al traficului, si seara altora cand ajung acasa si dau de alte responsabilitati casnice.

Eheeee… nimeni nu a spus ca ar fi usor. Uitam ca invatam pe tot parcursul vietii, si nu ne oprim in momentul in care mai obtinem o diploma. Partea frumoasa din toata povestea aceasta cu invatatul pe tot parcursul vietii este ca unii ajung in acel punct imbogatit de cunostinte, prin care intelege ca viata e ceva mai mult decat mediile digitale, bunurile pe care le detinem si relatiile de care ne ingrijim.

Sa ai o filozofie de viata care spune ca iti doresti un viitor simplu, pe placul inimii, si sa-l tii departe de tine nu este decat o alimentare a fricilor, despre care am mai vorbit in postari anterioare.

Este povestea ta, tu esti eroul din ea, si tu alegi daca te ascunzi printre lacrimi sau faci ceva sa avansezi!

Stii acele minunatii de portelan pe care olarii le fac cu maiestrie, iar noi beneficiarii lor ne straduim sa le folosim cu sens? Ei bine ele sunt plamadite dintr-un lut care trece prin multe greutati. Este strabatut de forta pumnilor olarului, calcat in picioare de acesta, modelat intr-un stil ametitor, si pus la temperaturi de peste 1300 de grade spre a putea rezista elegant in casa ta.

Eu cred ca dupa tot acest proces dur, atunci cand sunt in cuptorul olarului ele de fapt par fericite. E ceva ce face parte din modul lor de existenta, si pentru un motiv dat de legile naturii ele sunt fericite ca prind viata. Asa se intampla si cu noi daca ai bagat de seama: stralucim de-a dreptul cand inima ne e fericita!

Cineva spunea ca aceste obiecte ce ies din mana olarului prin apa si foc, se incarca si cu speranta ca au fost create cu folos. Si daca tehnica indurarii este respectata, vor iesi mai rezistente decat iti vei fi putut imagina. Si te vor lua prin surprindere, pentru ca pur si simplu cautam sa fim luati prin surprindere de propriile realizari.

Ce zici? Pe cine iei prin surprindere azi stiind ca toate trec de la est la vest, si de la sud la nord si nu raman decat lucrurile care merita amintite.