In papucii califului

Pentru ca este frig afara si caldura mocneste in calorifere, sau in sobe pentru cei care mai au parte de acest privilegiu, vreau sa te invit intr-o calatorie putin exotica. In timp ce citesti lasa-te purtat in tarile acelea calde spre care pasarile calatoare pleaca toamna de toamna. Sau iti poti imagina cerul plin de stele dintr-o seara ca in 1000 si una de nopti…. ce de dorinte ti-ai putea pune atunci. Insa ai mare grija cum expui dorinta, caci ea mai devreme sau mai tarziu se indeplineste intocmai.

Povestea de asta data este a unui fecior de negutator bogat, Abu Hassan care ramanand peste noapte stapanul averii ajunge sa afle ca cel mai important lucru in viata este sa fii tu insuti in orice situatie te-ai afla, fara sa-ti iei nasul la purtare.

Ei bine, dupa ce intelege ca prietenii adevarati sunt cei care se arata pe timp de furtuna si intemperii, Abu Hassan alege sa traiasca chibzuit din averea tatalui sau. In fapt de seara, ajuta un calator, care de fapt era nimeni altul decat califul cetatii aflat sub acoperire.

Iar califul nostru-i indeplineste acestuia cea mai arzatoare dorinta, si anume sa fie calif pentru o zi. Iti imaginezi cum ar fi sa te afli pentru o zi in papucii unei persoane cu functii de conducere? Unei persoane cu un ritm de viata total diferit de al tau?

Cum necum, Abu Hassan se adapteaza situatiei si incepe a-i pedepsi pe toti cei care, dupa socotelile lui nu respecta oranduiala societatii. Intr-un suflet se intampla lucrurile, iar o data cu mersul la culcare, dorinta se spulbera.

A doua zi, trezindu-se in aceeasi impresie, ajunge sa fie considerat bun de legat. Numai de cat, Abu Hassan este obligat sa treaca prin niste patanii neplacute. Am putea spune ca este factura cea mai usturatoare pentru faptul ca uiti sa fii om inainte de toate.

Fara zabava, eu te invit ca in fiecare moment al zilei sa faci lucrurile in care tu crezi. Sa faci tot ce este de cuviinta pentru ca la finalul zilei, cand pui capul pe perna el sa fie multumit ca ai ramas tot tu.