Plasa de siguranta

Privesti cu admiratie si curiozitate… fara a fi catusi de putin deranjat de luminile multicolore prinse de tavan.

Abia observi sarma pe care atletul are de pasit… Multe ganduri iti navalesc prin minte: ahhh trebuie sa-mi schimb pozitia altfel nu voi vedea totul… sau ce sus e… uite are si plasa de siguranta…. Cat curaj, oare eu as fi indraznit? Si multe, multe, multe alte ganduri.

Asculti prezentatorul care spune cate-n luna si stele despre fantasticul om zburator pentru care solul nu este suficient… si la un moment dat, in vuietul de emotii de asteptare care incep sa cuprinda sala, le auzi. Sunt aplauzele de incurajare, de bun venit si de admiratie.

Un pas, doi, trei… tine umbrelute multicolore in ambele maini si pare ca se distreaza destul de mult. Nu stiu cat de repede-i bate inima, insa stiu ca publicul aproape ca nu mai respira cand vede cum cad umbrelutele. A ramas doar el si sarma. A ajuns la jumatatea drumului si nu prea are incotro. Fie ca se intoarce, fie ca inainteaza… atentia sa trebuie sa fie ridicata la cele mai inalte nivele de concentrare. Mai ales ca acum nu mai are acele accesorii care l-ar fi ajutat.

Oare ce are de gand sa faca? cu totii, de la cel mai mic, pana la cel mai mare privesc cum atletul nostru alege sa paseasca hotarat inainte. Si avanseaza incet, dar sigur. Poate ca stie ca are o plasa de siguranta pe care se poate baza. Poate ca a cazut in ea de multe de ori in timpul repetitiilor. Sau poate ca este ultimul lucru de care este constient acum. Tot ce stiu e ca reuseste!

Sentimentul acesta al reusitei iti duce adrenalina pe noi scale. Simti ca totul este posibil. Capeti mai multa incredere in tine. Pana la urma, ceva ce la inceput parea atat de greu, acum (sau dupa mai multe ore de practica) ajunge sa ti se para floare la ureche.

Diferenta intre atlet si public sta in “wow”-ul de pe buzele tuturor. Pentru public este un “wow” de admiratie si apreciere si sursa de inspiratie. Pentru atlet, cel care a reusit o performanta si a trezit un wow in ceilalti, aceasta interjectie este dovada ca “da, pot sa fac tot ce imi propun! Am vazut ce am de facut. Sunt pregatit pentru ceva nou si antrenant iarasi… asa sa nu ma plictisesc” 🙂

Fiecare lucru pe care il facem este strans corelat de un rezultat pe care vrem sa-l obtinem, dar si de o categorie de riscuri pe care suntem dispusi sa le luam in calcul. Tot ce as mai vrea sa subliniez e, ca oriunde te-ai afla, orice ai face poti urca pe podiumul realizarilor, si poti obtine un “wow” daca nu la fel de bun, atunci mult mai bun decat cel din exemplul de mai sus.