Linistea din intalniri

Da, sunt convinsa ca ai simtit acel „calm dinaintea furtunii” cand era pe cale sa se intample ceva important, insa nu la asta fac referire in randurile ce urmeaza.

Sunt convinsa ca iti sunt familiare anumite divergente culturale care apar intre oameni. Doar traim in lumea in care ultima frontiera, world wide web, face din distante de mii de kilometri o joaca de conexiune rapida.

De cele mai multe ori, divergentele culturale sunt datorate unui atribut numit nationalitate – care inglobeaza educatia, mentalitatea si caracterul uman. Intr-o multinationala, spre exemplu a avea conflicte de acest gen e echivalent cu a participa la un joc de Monopoly, in care toti se bat pe Boardwalk, fara ca cineva sa isi doreasca sa castige cu adevarat.

Spre deosebire de masa de Monopoly, in companii exista intalniri care se intampla intr-un ritm alert. Daca nu esti antrenat s-ar putea sa ratezi startul.. si vai de tine atunci, risti sa stai 2 ture pe tusa!

Sunt intalniri pasionale, in care fiecare este atat de dedicat propriilor idei, atributii, reusite si nereusite…incat focusul deviaza cum sar carbunii incinsi pe vatra.

Sunt intalniri de poker, in care orice gest, sunet sau postura este analizata si supra-analizata. Sunt intalniri in care intram stiind ce vrem sa discutam, si din care plecam mai nelamuriti ca la inceput.

Si da, exista si intalniri minunate, in care oamenii comunica, se asculta…. si cel mai important, as zice eu: se respecta. Durata lor este masurata conform obiectivelor si dorintei de a ramane focusati pe solutii, nu pe scuze inutile.

Tu stii care este secretul acelor intalniri cu adevarat reusite?

Exact, titlul acestui articol nu avea doar un scop metaforic. Linistea este cheia celor mai mari tulburari profesionale. In momentul in care acorzi timp de reflectie – automat semnezi petitia pentru lucruri destepte.

Linistea de multe ori creeaza spatiu – element de conectare, nicidecum de distantare. Intr-o echipa unde exista comunicare, linistea este un limbaj de aur.

E ca atunci cand iti petreci seara in parc, si iti pierzi cuvintele in fata frumusetii din natura. Cand luna plina domina cerul intunecat, iara marea de copaci o lasa sa straluceasca in voie, e clar ca la sedinta in care au pus la cale acest peisaj, toti au avut o contributie orientata catre efectul final: fascinatia din ochii tai, ajunsa in inima ta.

Daca nu ma crezi, ia de te plimba intr-o seara, dupa birou in parcul cel mai apropiat tie si gandeste-te cum ar fi fost daca la masa de creatie nu s-ar fi ajuns la un acord, sau daca deciziile ar fi fost luate cu multa incertitudine in gand.

Apoi la urmatoarea sedinta de lucru uita-te bine pe agenda inainte de a lua decizia de a participa mai mult pasiv, si mai putin sclipitor de bun

Stiu ca poti, si da…sunt convinsa ca o sa iti placa plimbarea in parc. Tocmai din acest motiv, te invit sa imi scrii si sa imi povestesti impresiile pe care rezultatul unei intalniri l-au lasat in tine. Cine stie? Cu siguranta ne vedem apoi pe skype timp de 20 minute.