Oare…să se petreacă doar atunci când plouă torențial și tu te adăpostești pe unde apuci? Să fie posibile doar ca rezultat al sindromurilor ”știu ce vreau” și „îți pot spune multe despre mine”? Să apară așa din senin, fără o cauză anterioară, fără o rădăcină existențială?
Să fie, să se întâmple, să evităm prea multă filozofie absurdă.
Ele apar când vrei tu să le vezi. De nu, ia un scaun și așteaptă să treci prin viață precum gâscanul care și-a pierdut papucii cu cusătură aleasă, prin apă. Tare mi-a plăcut poezia lui Coșbuc când eram mică și sinceră să fiu, umorul lui are ceva aparte.
Asemeni gânsacului mai mi se întâmplă să am parte de zile pierdute pe râu căutând niște papuci exagerat de scumpi. Din fericire sunt din ce în ce mai rare acele zile, și asta pentru că am curaj să fiu mai clară și mai sinceră cu mine.
Cea mai mare reușită a fost să îmi ascult intuiția. În momentul în care mă apucam de un proiect, nu conta că e de domeniul: deciziilor, timp liber, viață profesională, hobbyuri, necesități și utilități etc, și simțeam o apăsare, o greutate în a mă pune pe treabă, ajungeam să lucrez pe pilot automat.
Vezi tu, pe pilot automat ajungi să dispari în Triunghiul Bermudelor, pentru că pur și simplu uiți de tine, de ce vrei tu de fapt, și pui în topul priorităților false nevoi cu rezultate de moment și zero nutritive. Prin urmare, mi-am dat seama că cele mai bune momente de auto-sinceritate nu sunt o învățătură spirituală sau o tehnică de training din nu știu ce business.
Sunt rezultatul unei conversații de tipul ”eu cu mine” (atenție, facem o distincție între conversație și monolog) care să îți asigure porția recomandată de încurajare, visare, planificare și concretizare în acțiune. Așa am înțeles să îmi iau angajamente pe care le fac din plăcere înainte de orice. Să simt și eu că beneficiile pe care le primesc în schimbul efortului depus sunt cele care mă fac dimineața să zâmbesc și să fiu recunoscătoare pentru cine sunt și cu ce mă preocup.
Ohhh…uite cât e ceasul. Mai am ceva în plan pentru ziua de azi. Ne scriem mai târziu 🙂
PS. Dacă nu te descurci cu tradusul pozei, dă-mi de veste!