Viata intr-un cocon

Am invatat sa salvez multe momente din viata mea, doar gandindu-ma la cat de scurta e cea a unui fluture. Iti amintesti ca am scris despre asta aici. Nu te alarma, acesta nu este inca un post despre frumusetea fluturilor. Eu l-am luat ca pe un ghid cu o morala pe care ma straduiesc sa o aplic cat mai mult. Evident, morala la final ­čÖé

Ce am aflat nou? Ei bine, iata ca viata fluturelui, inainte de a se afisa demn prin gradini, consta de fapt intr-o lupta apriga pentru castigarea dreptului de a avea o viata eleganta! Cum asa? Ei bine, afla ca intr-un cocon au loc foarte multe transformari pe fondul unei zbateri continue.

Din ce am citit, am inteles ca in acest cocon corpul fluturelui este plin cu un lichid pe care el il elimina si il transforma in aripile frumoase care ne atrag atentia imediat. Daca se intampla ceva, sa zicem ca un nerabdator il ajuta pe fluture sa iasa mai repede din coconul protector, atunci fluturele pierde gustul transformarii. Lichidul ramane in corp, iar aripile raman doar conturul pricajit a ceea ce trebuia sa fie.

Extrapoland, vreau sa-ti spun sa nu te temi atat de mult de a iesi singur din coconul zonei de confort in care te refugiezi. Daca te zbati putin, si lasi schimbarile firesti ale vietii sa-si urmeze cursul, vei ajunge sa stralucesti pentru cei din jur, intr-un mod aparte. Te vei bucura de propria viata, fara sa te expui cu aroganta, iar cei din jur vor fi cei care vor aprecia coloritul aripilor tale si stralucirea din ochii tai.

Ideea este sa o faci: sa te zbati sa iesi din cocon pentru ca ai lucruri de spus, vise de realizat si zambete de cucerit. Si daca iti este greu, un coach te ajuta, nu ciupind peretii coconului, ci incurajandu-te sa-l spargi din interior.

Morala: abia cand te lupti pentru visurile tale, ajungi sa te bucuri de ele!