Ce să fac acum…. Sunetul ploii (fără să mă gândesc la acesta în cuvinte, dar auzindu-l cu claritate) … Mesaj pe telefon …. Alertă să beau apă… Câte pahare am băut azi?? … covorul e verde … ahhh, azi …. hiiiii, mi-am uitat acasă …. mi-e foame … melodia de la radio de ieri …. (cum reproduci in cuvinte un…
Și am încălecat pe-o șa și… ahhh…stai un pic, aceasta e abia partea de final… până să ajung aici… Poveștile parcă sunt magie curată uneori. Înveți atât de multe din aventurile eroului… și când te gândești că unele din ele sunt culese din vorbele și povețele simple ale oamenilor de la țară. Prin coaching am întâlnit de multe ori povestea…
„Poziția fizică poate influența starea mentală”… iată o frază pe care am auzit-o cu ceva vreme în urmă. Am notat imediat ideea în telefon din dorința de a nu mai lua de bun tot ce aud, ci de a trece informația prin filtrul propriei rațiuni. Tare mă bucur că am ales să procedez astfel. Acum îmi creez (și respect) argumente…
Îmi plac foarte mult scrisorile. Cele scrise în liniștea ploii, cât și cele scrise pe genunchi, la umbra copacului preferat din parc. Parfumate sau nu, scrisorile sunt pline de viață. Cum altfel? În lipsa gesturilor, a intonației, a șiretlicurilor privirii sau a mimicii chipului, propozițiile scurte, alcătuite din cuvinte simple, se fac văzute, urmărite și ascultate. O scrisoare te învață…
„Sergiu Celibidache era considerat un student cu aptitudini speciale în țara sa natală, România, astfel că nu a fost chemat de la Berlin pentru a lupta în război. Acestuia i s-a permis continuarea studiilor la Berlin pe durata celui de-al Doilea Război Mondial. Cum profesorii au fost nevoiți să-și părăsească posturile din cauza războiului, Sergiu Celibidache a predat chiar propriilor…
Da-mi voie sa iti reamintesc de lucrurile stiute doar de tine. Nici macar eu, cea care scrie acest articol, nu am habar care ar fi acelea. Tot ce stiu este ca este util sa primim cate o notificare de acest gen din cand in cand. Intr-un fel aplici fereastra lui Johari la propria minte. Grea misiune… poate cea mai complexa,…
Fără îndoială până și cea mai mică inimă din lume merită ascultată, căci nu-i sunet mai viu decât ticăitul inconfundabil al acesteia! Poate ai auzit menționându-se de opera lui Mathias Malzieu. Ei bine, acest artist francez a îndrăznit să asemuiască inima cu un mecanism încredințat timpului… al cărui „fiecare bătaie este un mic miracol. Este o operă de artă fragilă”…
Fericirea se savurează zilnic Punct Continuarea: în diferite arome, variate cantități, la orice secundă, cu garanția stării de bine. Totul, ca să ne perturbe grijile și neplăcerile adunate în timp, inconștient și delăsător. Aroma pe care n-ai cum să o uiți este aceea a faptelor de bine, coapte pe tot parcursul anului, nu doar în prag de Crăciun cu parfum…
Și dacă ne-am peocupa mai mult și cu acele lucruri care ne fac plăcere…oare cum ar fi? De mult prea multe ori o lăsăm pe seama lui „altă dată, când o să am timp” fără să conștientizăm că acest „altă dată” se lasă așteptat mai ceva ca mireasa la altar. Mie cel puțin mi se întâmplă. Diferența e că mireasa…
Când eram mai mică locuiam într-o casă cu o grădină mare. În nopțile de vară, când mă întorceam de la joacă toată prăfuită, mai zăboveam câteva minute pe afară… să îmi antrenez mușchii gâtului să reziste să îmi susțină privirea spre cer. Ba chiar aveam un loc anume, dincolo de pătura înmiresmată de regina-nopții, departe de susurul clipocit al apei…