Tonuri de picaturi de ploaie

De fiecare data cand la meteo, sau mai nou pe cum-vrei-sa-fie-vremea.orice-site se anunta nori de ploaie, oamenii intra intr-o stare-melanj de tristese si panica imposibila. Si nu cred ca este doar impresia mea ­čśŤ

Avand in vedere gradul de poluare fizic, psihic si sufletesc la care lumea intreaga a ajuns, eu cred ca o baie sanatoasa de la mama natura este mai mult decat bine venita din cand in cand.

3442827f70fe70da5902c490cebc04dcInteleg, totul pare gri cand ploua; nu mai poti sa iesi la picnic, sau cu barca pe lac… pentru ca, fix in weekend-ul in care ti-ai propus sa faci ceva pentru tine, esti nevoit sa stai in casa.

Datele problemei cred ca s-ar schimba radical daca am folosi alte formule de petrecere a timpului bucurandu-ne si de ploaie. Da, da… se spune ca atunci cand ploua si esti la o petrecere, gazda se bucura de bunastare. Agricultorii multumesc pentru ploile, semn de sprijin pentru o recolta imbelsugata. Iar firile mai romantice, in loc sa se planga, asculta in simfonia picaturilor de ploaie soaptele creatiei. Asa se pare ca se nasc romane si versuri ce trec dincolo de nori!

Mie, spre exemplu, mi-a placut intotdeauna sa desenez pe vreme ploioasa. Parca atunci culorile se imbina altfel, iar tabloul este mult mai expresiv. Ca in povestea norului lacom, am invatat ca viata este un ciclu si ca avem nevoie de fiecare moment al ei pentru a putea avansa in fericire.

Se spune ca, la un moment dat exista un nor deasupra unei tari foarte frumoase si intr-o zi, s-a intalnit cu un nor si mai mare. Egocentric, impins de invidie, a decis ca si el poate fi si mai mare, si mai puternic, asa ca apa a ramas in permanenta la el, fara sa mai lase ploaia sa cada.

Si da, norul crestea, iar tara se usca. Mai intai raurile au secat, apoi oamenii, animalele, plantele … pana cand intr-un final intreaga tara a ajuns un veritabil desert. Ce crezi, norului nu-i pasa, asa cum nici egoistul nu recunoaste ca-i este greu cand e incapatanat si insetat doar de castiguri financiare si putere. La un moment dat si-a dat seama ca nu mai exista vreun strop de apa pe care sa-l retina, si incepu sa se micsoreze, fara sa mai poata face ceva in acest sens.

Atunci norul nostru a realizat ca fusese o greseala fatala sa lase invidia si lacomia sa-l imbrobodeasca frumos catre maretie. Avu noroc insa, cand ajunse de dimensiunea unui bulgare de bumbac, o adiere de vant il purta catre un taram nou, unde isi recapata forma initala. Pentru ca isi invatase lectia, acum era mic si modest, generos cu ploaia, incat tara deveni si mai infloritoare, mereu rasplatita cu un curcubeu minunat.

A fost cod de ploi in intreaga tara. Unii si-au rupt umbrela in infruntarea furtunii… altii au pierdut case in fata viiturilor. In loc sa ne plangem ca sunt nori pe cer, eu va propun ca in timpul asta sa cautam sa ajutam pe cei unde norii nu au stiut sa se opreasca la timp, si sa ne bucuram ca dupa ploaie, de cele mai multe ori vin curcubeul si roadele pamantului!