Puterea cuvintelor

Cuvintele sunt cu adevarat magice!

Nu sunt doar instrumente simple care compun mantrele la care apelam pentru a ne regasi zi de zi. Nicidecum. Gandeste-te ca ele au o putere alimentata de credinta a zeci de milioane de minti, in decursul a unui numar impresionant de veacuri.

Asa se face ca, in orice limba de pe planeta aceasta, cuvantul care desemneaza „mama” este unul din cele mai suave, „te iubesc” spus cu sinceritate topeste inimi inghetate de superficialitatea secolului vitezei, iar un simplu „multumesc” e o rasplata invatata de la zei.

Din varii motive, vocabularul lumii cuprinde atat cuvinte inaltatoare, cat si cuvinte compuse dintr-o vibratie mai joasa. Acestea sunt cuvintele pe care le folosim din ignoranta si inconstienta si care dor mai rau decat ranile dupa un meci de box profesionist. Sunt cuvintele ce raman ca „semne de buna purtare” in viata celor ce iau contact cu ele.

Stateam si ma gandeam ca, una din cele mai moderne si mai dificile uzante ale cuvintelor o reprezinta practica corporatista de a da feedback. Stiu ca stii ca regula e sa oferi feedback axat pe actiunile unui individ, nu pe personalitatea acestuia. Insa, intr-un fel sau altul, pare incredibil de greu sa punem intr-o lumina constructiva anumite defecte, iar cel ce primeste feedback are mai inainte de toate sentimentul de mustrare. Tu te pierzi in conotatii, iar el/ea isi astupa urechile in fata ideii de schimbare, deseori incrucisand bratele, caci clar nu are de gand sa te asculte.

Pentru ca sigur ai participat la training-uri sau ai citit despre feedback, acest post am sa-l dedic unei povesti cu talc, pe care te invit sa o urmaresti in continuare si de iti place, te rog din suflet sa-mi lasi un mesaj via e-mail pe [email protected]. Iti multumesc si lectura placuta 🙂

Un grup de broscute calatoreau printr-o padure, cand doua dintre ele cazura intr-o groapa foarte adanca. Celelalte surate vazand cat de adanca era groapa, au inceput sa le spuna celor doua ca erau ca si moarte. Insa elea ignorara comentariile si incercara sa sara afara.

In acest timp, broscutele in grup incepura sa strige, indemnandu-le sa inceteze, ca era inutil. La un moment dat, una din broscute asculta ce spuneau cele de afara si renunta. Imediat, aceasta cazu si muri. Cealalta broscuta continua sa sara cat de sus putu. In continuare multimea striga din ce in ce mai tare sa-si curme suferinta, renuntand. Dar a noastra broscuta ambitioasa sari din ce in ce mai tare, pana cand intr-un final reusi sa iasa la suprafata.

Cand vazura isprava, celelalte broscute intrebara: „Nu ne-ai auzit?” iar vedeta noastra le spuse ca era surda si ca, tot timpul crezuse ca o incurajau.

Povestea ne invata doua lucruri:

1. Exista putere de viata si de moarte in cuvinte. O vorba incurajatoare pentru cineva daramat, poate fi impulsul de care are nevoie pentru a trece peste greutati.
2. Un cuvant distrugator pentru cineva daramat este tot ce trebuie pentru a-l ucide.

Asadar, ai mare grija cu afirmatiile pe care le faci! Vorbeste despre viata celor care iti ies in cale. Oricine poate apela la cuvinte mediocre care nu fac decat sa alimenteze vibratia joasa, insa cel care isi rezerva timp sa incurajeze pe altcineva este demn de visuri cu adevarat implinite!