In cautarea visului pierdut

Inchide ochii ca sa nu vezi cum trece timpul. E mai simplu, dar e cu mult mai costisitor.
Iti permiti?

Pai despre ce vorbim? Despre neputiinta generala de a iesi dintr-o stare sufocanta in care ne complacem… sau despre curajul de a te elibera ducandu-ti idealurile pana in panzele albe?

Imi rasuna in minte cuvintele unui prieten drag. Ultima data cand ne-am vazut, te puteai juca invartind cu un pai verde 3 cuburi de gheata intr-un pahar de limonada. Eram cu totul absorbita de ce anume avea sa-mi spuna, si deodata … BAM: “Avem prea mult respect pentru situatia ingrata in care ne simtim confortabil”.

Stai putin. Reward. Da. Asta a zis… prea mult respect… am auzit bine. Si stii ceva… cam avea dreptate. Tu ce crezi?

In momentul in care devii constient de aceasta fraza cu “respect…” la inceput si “viata mea” in coada ai 2 optiuni. Una alba sau una neagra, pentru ca ele formeaza mai apoi fundalul pe care este colorata viata ta… si la ce intensitate si calitate a culorilor o expui. Dar aceasta este o cu totul alta poveste.

Revenind la cele 2 optiuni, pot sa iti marturisesc ca e foarte simplu:

Poti alege sa te asezi undeva cu mainile in palme si, efectiv sa iti plangi de mila: ca vai imi lipseste ce imi doresc; am un job care nu imi place, dar imi da siguranta financiara cat sa supravietuiesc; am si nu am… la final de zi fericirea e departe de mine.

Sau poti incepe sa schimbi radical situatia. Poti sa te razvratesti daca e cazul, sa te rasfeti daca asta e problema sau sa faci minuni cu viata ta 🙂

Daca ai nevoie de ajutor… aici sunt, oricand gata de actiune pentru indeplinirea acelor vise indraznete pe care le ai ascunse intr-un colt de suflet!