Vi s-a intamplat sa faceti cunostinta cu cineva si “din prima” sa vi se para ca-l cunoasteti de cand lumea? Asa am patit eu cu Elena! Eram la un curs despre coaching, intr-un inceput de vara si dupa nu mult timp mi se parea ca eu nu stiu nimic si ea stia tot.
Felul deschis si invaluitor in care privea, atitudinea neprotocolara, spontana si feminina in acelasi timp, au fost punti interumane pe care Elena le-a construit cat ai clipi din ochi, cu o naturalete, imi place sa cred, nativa. Chiar ma intrebam ce cauta la cursul ala! Am aflat mai tarziu ca era constienta ca alaturi de calitatile pe care le are, ea poate mai mult. Si dorea sa se perfectioneze.
Chiar asa: de cate ori nu ni s-a intamplat, intr-un moment de pace (sau poate opus…) sa ni se trezeasca un spiridus dinauntru si sa ne sopteasca imbietor – “trebuie ca mai este si altceva, nu poate sa fie numai atat!”? Si noi, dupa extazul revelator (“Da, sigur ca da! Asa e, se poate!“) sa… trecem mai departe la problemele cotidiene de la serviciu si de acasa!
Simt ca la Elena nu se intampla asa. Si mai mult decat atat: stie sa te faca sa crezi si tu ca poti! Si nu numai ca poti, dar ca si stii cum! Si nu numai ca stii cum, dar si sa nu te lasi pana n-ai dus lucrul la bun sfarsit. Si atunci sa te bucuri! Pentru mine, cu greu ai putea sa ceri mai mult de la un coach! Spiridusul meu are multe de invatat de la Elena.
Comments are closed.