Numele meu este Ana Zaharia si vreau sa va povestesc despre scurta (deocamdata) dar intensa mea relatie cu “coaching-ul”. Anul acesta am participat la un modul de “Team Coaching” condus de Elena.
Colega mea, directoarea departamentului HR ne instiintase de ceva vreme despre prima sedinta, iar reactia mea instantanee (nerostita) a fost: “Oau, minunat, inca un curs de psiho-pupu” (sesizati ironia?!). Am intrat in sala de sedinte impreuna cu colegii mei, 12 in total, sa ne cunoastem coach-ul, Elena.
Impresia mea initiala: o tipa desteapta, profi si straightforward. Dupa 8! ore de sedinta de initiere, eu, cea sigura si cu etichetele tot timpul la mine, am iesit de-acolo intrigata si curioasa, sentimente de care imi era tare dor.
Pe parcursul sedintelor care imbina exercitii diverse de comunicare, sinceritate, respect, am ajuns sa-mi cunosc colegii, intr-un mod pe care nu mi-ar fost accesibil fara coaching.
Si desi era Team Coaching, deci business-oriented, progresele si descoperirile au avut, pentru mine cel putin, un impact la nivel personal si m-au impins inspre zona de echilibru la care toti visam. Cred ca oricine ar trebui sa profite de oportunitatea de a participa macar la o sedinta de Coaching. Cei care au multe intrebari vor capata raspunsuri, cei care nu se intreaba vor capata curiozitati, cei care duc lumea in spate vor constata ca nu sunt singurii, deci au cu cine sa imparta povara.
Eu am invatat multe despre mine si despre colegii mei si cu siguranta, asta m-a facut sa fiu un profesionist mai bun si un om sper eu, si mai bun. Impresia mea despre Elena Căpruciu, la sfarsitul Team Coaching-ului: un gradinar desavarsit de minti si suflete (nestirbit de destept, profi si straightforward).
Comments are closed.