“Nu” a fost cuvantul care m-a urmarit toata viata: nu pot, nu cred, nu vreau, nu sunt in stare, nu stiu ce vreau, cine si ce sunt…ca sa nu mai vorbim de cuvantul “vina”… De ce s-a intamplat asa? Nu stiu, dar nu este vina mea!!!
Sau mai bine zis, nu am stiut pana acum o perioada, cand, mai mult impinsa de circumstante, m-am intalnit cu Elena. Pentru ca asa este viata… trebuie sa te lovesti cu capul de tavan ca sa revii cu picioarele pe pamant. Si ce tavan am intalnit eu… nici macar nu va mai spun!
Dar nu tavanul conteaza, ci coborarea, iar coborarea tine doar de noi. Daca am realizat ceva in aceasta perioada despre mine este faptul ca puterea de a fi, de a exista asa cum vreau eu, sta doar in mine, si desi Elena mi-a pus in fata harta, busola este la mine.
Si ca sa dispara cuvantul “nu” din vocabularul meu, drumul a fost cu siguranta inceput, cu ajutorul Elenei.
Deci eu pot, eu cred, eu vreau, eu sunt in stare, eu stiu ce vreau, cine sunt si ce sunt… aici trebuie sa ajung. Daca am ajuns? Mai avem cateva drumuri de facut 🙂 dar ce stiu cu siguranta este ca VREAU sa fiu EU din toate punctele de vedere!
Iar la final: MULTUMESC ANA, pentru ca imi vreau viata mea si MULTUMESC ELENA, pentru ca esti in viata mea.
Comments are closed.