Proaspat angajat

Iti mai aduci aminte de sperantele pe care le aveai? De promisiunile pe care ti le faceai? Dar de hotararea si energia pe care le purtai in fiecare pas?

Poate ca nu era o pozitie la care ai visat mereu, insa era un inceput, un contract pentru independenta cu promisiuni de stabilitate.

In acele zile ai trait macar o clipa cu intensitatea unui moment propriu de glorie? Ca atunci cand microfonul ajunge la tine in mana, iar publicului nu-i pasa daca ai voce sau nu… vor doar sa te auda.

Si ai emotii. Ce te faci pe mai departe?

Te pierzi in emotii si priviri sau alegi sa traiesti momentul tau de glorie pe masura ce el prinde viata? Auzisem la un moment dat o vorba ca in viata ai parte doar de cateva minute de glorie, restul este multa munca si dedicare.

Ei bine, poate ca e adevarat, poate ca nu. Ce stiu sigur e ca indiferent de situatie conteaza sa fii constient de efortul pe care il dai la schimb.

Ca in prima ta luna de angajat. Invatai multe despre cum se intampla lucrurile pe acolo. Colegii de birou te luau in gasca lor si cine stie, daca erau mai inventivi faceau si glume doar, doar te vei integra mai usor.

Ai fi stat bucuros peste program pentru ca totul in jurul tau stralucea… si chiar iti placea sa faci parte din mica lume pe taramul careia atunci explorai de zor.

La un moment dat ceva s-a schimbat. Entuziasmul cu care mergeai la munca a palit in fata unor griji si responsabilitati mai mult ca sigur prost plasate. De ce astazi atitudinea ta fata de a te face remarcat sau de a obtine anumite rezultate ar fi tratata cu un alt tip de entuziasm?

Corvoada ceasului desteptator, timpul pierdut pe drum, tanjala dupa weekend, tracul de pe scena si orele scurse pana ajungi in patul confortabil de acasa sunt doar scuze. Tu le dai prioritate uitand astfel cat de minunata ar putea fi intreaga zi.

Ai putea sa te increzi in ce iti spun: aplauzele sunt minunate, daca ai curaj sa urci pe scena.