prioritati si motivatii

Săptămâna aceasta se pare că a avut ca lait motiv prioritățile.

Eroul cărții pe care o citesc trăiește un continuu șir de priorități, iar prieteni cu care am vorbit recent își respectă un program al obiectivelor stabilit cu ceva vreme în urmă. Până și sărbătorile par a fi o disciplină a armoniei dintre spiritual și cotidian, cât mai integrat posibil.

Poate sunt trilurile primăverii… însă, am impresia că totul se pliază perfect într-un tablou japonez tematic. Uite, de curiozitate deschide repede o pagină cu o colecție de astfel de tablouri primăvăratice și notează primele două idei ce îți vin de acolo.

Pentru mine, un prim impact a fost dat de armonia culorilor, atât de elegante încât mă duc cu gândul la ordinea firească a lumii.

Iar o a doua idee este însăși frumusețea simplității. Ba, pot să îți mărturisesc că prin februarie m-am jucat colorând cu gândul la florile de cireș. A rezultat următorul desen:

Îmi este drag pentru că am desenat concentrată pe ceea ce fac. Aș putea spune că în acel moment al zilei am prioritizat acel desen, fără să impun vreo limită de timp.

Mi-am îngăduit să aduc desenul la un nivel de contur de care să mă simt mulțumită. Și asta am făcut.

Foto credit: rawpixel.com

Tot auzind cuvântul priorități, și conștientă de planurile pe care mi le-am propus pentru perioada următoare, am dezvoltat următoarea idee:

„Prioritar” este totuși un termen pe care îl folosesc când stabilesc gradul de importanță al unor acțiuni în pragul unei întregi zile, săptămâni sau sesiuni.

Ceea ce mă ține activă este însăși motivația pentru care vreau să reușesc, în intensitatea ei. Cu cât prioritizez să am la vedere această motivație, cu atât mai mult devin conștientă de timpul limitat pe care îl am la dispoziție.

Practic, procedez cam ca atunci când am desenat: îmi pun obiectivul la vedere, undeva unde dau cu ochii de el zilnic. Îmi iau pauze scurte și dese, după cum am nevoie… însă fac uz util de timpul meu.