În conformitate cu cine ești cu adevărat

Dacă tu vrei să știi câte persoane pe planeta aceasta folosesc același nume pentru a se referi la propria persoană, nu este neapărat nevoie să faci o vizită la institulul de cercetare statistică. Eu, cuvânt monosilabic stă pe buzele fiecăruia zilnic, și este denumirea cu care ne identificăm cel mai ușor.

Me, myself and I spun vorbitorii de limbă engleză. De ce să se mulțumească doar cu un singur termen? Parcă ai mai multe de împărtășit, și confuzia e mai ușor de digerat.

Dincolo de orice formă de ironie, de la nemțescul ich până la japonezul 私 watashi, de stai puțin să colinzi lumea prin modul cum se traduce cuvântul eu cu siguranță vei avea ocupate câteva ore bune.

Doar două litere, însă între ele parcă stau bine protejate ego-ul nostru, atașamentele și nevoile de a ne raporta la o lume a denumirilor. Și atunci…ce te faci? Cum ajungi să te raportezi realmente la adevăratul sine, nu la cel de suprafață redus la tăcere prin eu?

fox

A face cunoștință cu un eu din mulțime nu este ceea ce ar trebui să urmărim. Nici măcar a face cunoștină cu un nume… ci mai de folos ar fi să facem cunoștință cu omul ce ne iese în drum. Poate ar fi mai ușor să depunem efortul să-l păstrăm în amintirea noastră nu ca pe un nume, sau ca pe o trăsătură care îl individualizează, ci ca pe un om și punct. Mai puține etichete, mai multă înțelegere și compasiune.

Într-un mediu de lucru, mi se pare foarte provocator să stabilești relații interumane cu adevărat notabile. Dincolo de interesele pe care fiecare le are de urmărit, prin natura jobului sau a business-ului, sunt atât de multe reguli și clasamente care fac bazele comunicării să fie suficient de complicate. Felicitări pentru câte reușești zi de zi!

Știi ce? Mi-ar plăcea să te vizitez într-o zi, să îți aduc puțin nectar și să stau de vorbă cu tine, cel ce așteaptă la granița zonei de confort. Și nu mă refer la pronumele personal clasic, ci la omul care se descoperă pe sine cu fiecare obstacol rezolvat.