Povesti pentru copii

admin54 CommentsBusiness Coaching, Life Coaching

Poveștile pentru copii se spun cu intonație și muuuult suflet. Doar vrei să le captezi atenția, parcă să-i faci să vadă prin puterea imaginației filmul acțiunii. Spre exemplu, îmi aduc aminte de bunicul cum îmi istorisea faptele a doi feți cu stea în frunte, de tata cu toată suita lui Harap Alb și chiar de frățiorul meu, neobosit în a spune iar și iar Povestea lui Prâslea cel voinic și merele de aur.

Acțiunea în sine o pot spune astăzi pentru că am recitit poveștile. În amintire păstrez mai mult imaginea povestitorilor… energia și suspansul pe care-l creau cu fiecare încercare prin care trecea eroul. Știu că nu-mi era deloc greu să-mi imaginez un om, poate un pic dolofan, mereu însetat sau merele puse pe o tipsie cu totul și cu totul din aur.

Încă îmi mai face plăcere să ascult povești pentru entuziasmul cu care sunt spuse și tâlcul cuvintelor, iar pentru copilul tău îți recomand cele câteva înregistrări audio –vinil online foarte fain istorisite.

Partea și mai faină este că unele povești încă așteaptă să fie culese, cu eroul din fiecare din noi care așteaptă să fie trimis să străbată cele 7 împărății pentru a cultiva înțelepciune și pentru a învăța să continue indiferent de cât de mult se multiplică cele 3 provocări.

citindAi zice că poveștile sunt toate la fel. Au un erou, o provocare, un drum de străbătut și ființe cu puteri supraomenești care apar la momentul potrivit pentru a se face utile eroului când acesta se află în primejdie. Mai apoi sunt toate acele numere magice, așteptări ca la final personajul negativ să fie înfrânt și cu toții să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți.

Cam așa sunt etichetele și substantivele pe care le însoțesc și pe care le aplicăm zilnic. Toate’s la fel, toate acele evenimente care obosesc și pe care le-ai auzit/citit pe undeva zilele astea: „sunt stresat” …„hai că întârzii”… „nu am timp”… „stil de viață sănătos”… „ședințe” …„succes vs eșec”…„parenting”… „șef”… „trafic” ..„am/nu am bani” etc etc

Diferența între elementele repetitive ale poveștilor și etichete este că primele creează conținut diferit de fiecare dată. Iar conținutul duce mereu la o nouă morală, la o nouă dovadă că  UITE SE POATE, în vreme ce etichetele fac în așa fel încât să ne limiteze deschiderea la a percepe POSIBILUL suprasolicitând mintea.

Când mă gândesc la povestea în care eu sunt erou, îmi permit să mă gândesc la toate ființele geniale pe care ajung să le întâlnesc. Îmi fac mai puține scenarii despre obstacole și modul cum pot trece peste ele, și mă concentrez pe darurile și intrumentele pe care le primesc pentru a le folosi atunci când voi crede de cuviință că am nevoie de ele.

Dar cel mai mult… mă gândesc la tonul și energia cu care este povestită. Vreau ca eroul meu să fie părtaș al unei aventuri frumoase, care captivează și ajută, FACE SĂ FIE POSIBIL și care are mintea revigorată după fiecare încercare. Căci, probabil astea sunt poveștile… notificări ale unor aventuri trăite din plin și cu folos.

*Sursa Imagine Barbat citind

**Sursa Imagine Carte cu trandafir